Adaptare a binecunoscutei replici a domnului care “sta tot timpul in gura presei”. Nu am mai scris de multicel. Intamplari de prin Bucurestiul nostru mult iubit. Ca deh altul nu avem. Gropile sunt dese prin capitala noastra. Pe carosabil, pe trotuare, si mai nou, pe pistele de biciclete nou amenajate pe trotuarele din capitala. Mergand pe Bulevardul Iuliu Maniu, la statia de la Piata Leu… exista o groapa imensa pe pista mai sus amintita. Tot in Sectorul 6, un sector cu un raport, intre spatiul verde si numarul de locuitori, foarte scazut, s-a gasit o solutie pentru a mai creste putin acest raport. S-a inceput plantarea pe mijlocul bulevardului Iuliu Maniu, unei specii de arbusti din specia Bradului, in timp ce copacii de pe marginea trotuarelor sunt ciuntiti de crengi, ramanand doar trunchiurile. O sa aduc si probe la cele spuse mai sus. In curand si alte noutati din viata Bucurestiului. Pana atunci va propun o tema de discutie: Ne meritam Bucurestiul de acum?
Leapşa de la Oana.
1. Cât timp acorzi internetului?
Nu se poate spune ca acord timp internetului. Dar pot spune ca ma retine destul de mult. Cele mai multe informatii le caut pe net. Orice informatie de fapt o caut pe net.
2. Cel mai interesant blog pe care-l citeşti?
In ultimul timp nu am mai citit bloguri, ca nu am avut timp, dar imi place blogul Ayanei si imi place cum scrie Oana dar si cealalta Oana. Si din cand in cand mai citesc blogul lui Costin.
3. Leapşa merge mai departe la Oana.
Astept. Timpul nu ma iarta. Nu se mai intoarce pentru mine. Nu se mai intoarce pentru nimeni. Vreau sa dau Timpul inapoi cu o singura secunda. Sa stiu ca se poate. Sa stiu ca voi putea evita lucruri pentru care Timpul nu ma iarta. Dar cu ce i-am gresit Timpului? De ce Timpul nu e rabdator cu mine? De ce nu poate intelege ca avem dorinta de a face ceva dar uneori nu si puterea? De ce nu ne poate ajuta nimeni in lupta cu timpul? Timpul e dusmanul meu sau eu sunt propriul meu dusman? Si acum, cand eu critic Timpul acesta se tot scurge. Si nu ma asteapta sa ii spun macar un cuvant. Chiar: timpul ne poate auzi? As vrea sa ii spun: stai. As vrea sa ii spun: unde te grabesti? Vreau si eu sa ajung acolo. Ia-ma cu tine. Sau nu. Mai bine lasa-ma aici langa prietenii mei, langa toti cei pe care ii am aproape. Dar nu te mai grabi asa. Am inteles acum. Te asteapta Viitorul. Dar si pe noi ne asteapta si nu ne grabim asa. Vrei sa fii primul. Vrei sa ajungi inaintea noastra. Un mesaj pentru Viitor: “Cu cat esti mai departe cu atat Timpul nu te va ajunge niciodata. ramai acolo ca venim si noi. Fiecare in ritmul nostru.”
Am un proiect. Trebuie sa il pun in aplicare. Totul sta in capacitatea de a gandi.Totul sta in capacitatea de a rezolva unele probleme si a demara un proiect. Acest proiect e pe cale sa inceapa. Ce imi mai trebuie? Timp pentru a-l duce la indeplinire. Si bineinteles vointa. O idee in asteptare, de foarte mult timp. In sfarsit a venit. Nu voi lasa aceasta sansa sa imi scape. Vreau sa fiu primul care face acest lucru in tara asta. Vreau sa ma alatur multor romani care au schimbat ceva in tara asta. Poate nu voi schimba eu prea multe, dar un singur lucru stiu: vreau sa duc la bun sfarsit acest proiect. Cred in acest proiect. Cred in mine. Cred in reusita acestui proiect. Cred si asta conteaza cel mai mult.
In fiecare zi ne confruntam cu diferite situatii. Fie ca suntem alaturi de cineva, fie ca suntem singuri avem nevoie de tot felul de solutii pentru situatii diferite. De cele mai multe ori, poate, avem nevoie de un sfat. Sau de o varianta de cum ar solutiona cinvea situatia respectiva. Dar sa ajungem la acel cineva. Cine este? In multe situatii “cineva” se confunda cu parintii. Ei vor fi toata viata alaturi de noi si ne vor calauzi pasii in situatii dificile. In celelalte situatii “cineva” se confunda cu prietenii. Prieten, cat de mult poate insemna un singur cuvant. Un singur cuvant leaga atatea persoane. Mai multe persoane sub acelasi acoperis invizibil. Fara sa ne dam seama suntem o bucata a unui mic univers, fiecare mic univers interior participa la Universul prieteniei. Si exista atatea. Fie ca e vorba de unele mai mici sau mai mari, fie ca e vorba de unele la nivel inalt sau la nivel de ultimul om(inca nu am putut sa imi definesc acest termen), prietenia se bazeaza pe acelasi principiu: Increderea. Prietenia nu tine cont de culoarea pielii, de diferiti factori prin care oamenii difera(si aici vreau sa includ toate diferentele existente intre oameni). Da, prietenia ne uneste pe toti. Putem vorbi de prietenii diferite? Oare exista mai multe tipuri de prietenii? Din punctul meu de vedere, prietenia are un singur inteles. Nu suntem unii mai presus de altii. Toti suntem sub acelasi acoperis. Toti suntem in acelasi univers, pe aceeasi planeta si toti respiram acelasi aer. Toti suntem suportati de aceeasi planeta care oboseste din ce in ce mai repede. Planeta care incearca sa ne suporte cat mai mult si sa ne protejeze cat mai mult in incercarea noastra de a avea o viata cat mai buna si poate…de a incerca sa o salvam. Pentru ca si noi si Planeta suntem sub acelasi acoperis. Al prieteniei. Incercam sa ne facem cat mai multi prieteni pentru a avea mai multe solutii, dar si pentru a ajuta cat mai multi prieteni. Incercati sa raspundeti la intrebarea: Eu cati prieteni am?
O seara linistita. Ora 20.10. Telefonul suna. O fi prietena. Ma ridic din pat. Iau telefonul. Iar de la serviciu. Ce mai vor… ca eram in concediu azi. Proiectul se terminase de ieri. Off, iar au de lucru de noapte. Dar la ce proiect? Si raspund. Ok, la 22.00. Nu dureaza decat pana la ora 01.00? Perfect atunci. Ne vedem mai tarziu. Ajung la 22.10. Poftim? Trebuie sa sarim peste o etapa? Dar asta inseamna ca terminam mult mai devreme. Si nici nu sunt multe probleme. Ce frumos. 22.40. Probleme rezolvate. Noi, liberi sa plecam acasa. Asa se pot comprima 3 ore in 30 de minute. Oare daca nu ajungeam eu in seara aceea nu se termina asa de repede? Niciodata nu voi afla raspunsul la aceasta intrebare.
Simplu…vreau multe de la viata. Dar ce ii ofer eu in shimb? Ce ofer eu acestui colt al lumii in care traiesc? Se pune problema incalzirii globale si a saraciei zonale. Oare sunt eu de vina pentru schimbarea asta radicala? Oare incalzirea globala se instaureaza peste noapte? In momentul de fata nu mai putem stopa efectul de sera. In momentul de fata nu mai putem stopa incalzirea globala. Nu mai putem deasemenea crea in laborator clone ale stratului de ozon pentru a acoperi gaurile acestuia. Nu putem stopa modificarile climatice la nivel global. In schimb putem reimpaduri terenuri pe care nu se mai lucreaza nimic din varii motive. Solutii sunt intotdeauna. In consecinta: Vreau sa castig batalia cu dezastrele. Vreau o viata sanatoasa pentru copii mei. Vreau sa se gaseasca solutii pentru a se diminua efectele climatice de acum. Vreau prea mult?
 | Cristian on Traim…si asta ne ocupa t… |
 | estefan on Despre mine |
 | Oana on Despre mine |
| estefan on Leapsa din nou |
 | sensless on Leapsa din nou |
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.
