Stefan

Astept. Timpul nu ma iarta. Nu se mai intoarce pentru mine. Nu se mai intoarce pentru nimeni. Vreau sa dau Timpul inapoi cu o singura secunda. Sa stiu ca se poate. Sa stiu ca voi putea evita lucruri pentru care Timpul nu ma iarta. Dar cu ce i-am gresit Timpului? De ce Timpul nu e rabdator cu mine? De ce nu poate intelege ca avem dorinta de a face ceva dar uneori nu si puterea? De ce nu ne poate ajuta nimeni in lupta cu timpul? Timpul e dusmanul meu sau eu sunt propriul meu dusman? Si acum, cand eu critic Timpul acesta se tot scurge. Si nu ma asteapta sa ii spun macar un cuvant. Chiar: timpul ne poate auzi? As vrea sa ii spun: stai. As vrea sa ii spun: unde te grabesti? Vreau si eu sa ajung acolo. Ia-ma cu tine. Sau nu. Mai bine lasa-ma aici langa prietenii mei, langa toti cei pe care ii am aproape. Dar nu te mai grabi asa. Am inteles acum. Te asteapta Viitorul. Dar si pe noi ne asteapta si nu ne grabim asa. Vrei sa fii primul. Vrei sa ajungi inaintea noastra. Un mesaj pentru Viitor: “Cu cat esti mai departe cu atat Timpul nu te va ajunge niciodata. ramai acolo ca venim si noi. Fiecare in ritmul nostru.”